M-am sucit, m-am rasucit, m-am tot gandit si am zis ca totusi trebuie sa scriu ceva si despre minunata sarbatoare de 1 mai.
Ghilimelele din titlu le-am pus cu scop, stiind in ce consta acceptiunea de distractie la romani.
Asadar, cum se muta patratelul de pe calendar la cifra 1 din luna a cincea, in principiu ne-a luat dracu’.
Manati de convingerea ca „tre’ sa ne distram”, puhoaie de lume iau drumul numeroaselor tinte turistice din tara: Marea Neagra si Muntele. Incarcati care cu gratare si cu lopeti de carnati si mici, care cu lazi de bere si vodca, fac uz de nenumaratele cai de transport pentru destinatiile alese: DN1/”Autostrada” Soarelui sau CFR.
Ideea e ca, oricum o dai, tot prost si terminat nervos iesi. Pe DN…e moartea, o stie toata lumea, pe autostrada soarelui, care tehnic nu prea e ea autostrada…e moartea, iar pe CFR, ei bine CRF nu prea are C, adica linii ferate. Dar cum la distractie suntem coplesiti de vointa, romanul face un efort si ajunge unde tre’ sa ajunga.
Acolo, ce sa zic, misto: betie, ragaiala, batai, concurs de voma, baie in jeg ( ca aia apa nu e) si multa multa „distractieee!!”, cum urla o vaca la TV.
Altii, s-au carabanit in Bulgaria, unde li s-au ciordit masinile; foarte tare. Dar ce conteaza cand „avem mancare all-inclusive, haha!”
Tine ea distractia cat tine, insa vine si momentul cand „petrecaretii” se cam intorc pe la staulele lor. Din nou show pe sosele si linii ferate.
Cel mai bun exemplu e insasi situatia mult iubitului nostru ministru al Turismului si Dezvoltarii Regionale, Elena Udrea.
La final, turistul strain se intoarce „fericit” (a se citi: marcat pe viata si dezolat) iar noi mergem la casele noastre obositi dar multumiti de timpul petrecut, fredonand usor in timp ce o luam agale pe ulitele dinspre mare si munte: „Welcome to the Land of Choice” – pe fundalul simfoniei lui Narcis de la Barbulesti.
Ce-ti mai place, nebunoo! Sa faci turism si sa dezvolti, evident.