Doua, trei si: BANC!

Un individ e nevoit sa opreasca masina, din cauza unui blocaj al traficului.

Deodata, cineva ii bate in geam:

– Domnule, teroristii au ocupat Parlamentul Romaniei si cer 10 milioane de dolari rascumparare, ca sa-i elibereze pe parlamentari . Altfel ameninta ca ii vor stropi cu benzina si le vor da foc. Acum mergem din masina in masina si facem o cheta.

– Bine, si cat da fiecare? zice omul din masina.

– Cam 5 litri !!!

PS: Pentru idiotii care inca au impresia ca Romania „nu merge” din cauza Parlamentului, mai bagati o fisa! Tonomatul va sta la dispozitie.

Poporu’ a vorbit!

De ce nu face treaba Basescu?

• Nu are cu cine 14.3% (7 votes)

• Nu este lasat 14.3% (7 votes)

• Are flacara prea mica 71.4% (35 votes)

Total Votes: 49

Film Review: Eu cand vreau sa fluier, fluier

Am afirmat de atatea ori ca noi, ca si popor suntem extrem de ciudati si intorsi pe dos. Pe langa faptul ca ne dam buni la toate, experti in leacuri babesti si ghicit in zatul de cafea si posesori ai unei perceptii de viata trunchiata pe barbatie, demnitate si respect, atunci cand, prin diferite jocuri „hade” ale sortii ni se livreaza cateva secunde de renume si recunoastere internationala obisnuim sa dam cu bata-n balta.

Un caz recent care ilustreaza perfect acest aspect este felul in care am inteles noi – romanii – filmul artistic „Eu cand vreau sa fluier, fluier”, in regia lui Florin Serban. Multi retarzi cu bani de net si credit pe cartela din telefon au inteles ca filmul „e despre puscariasi”, cand este evident pentru orice fiinta care are habar cum se foloseste chestia aia care sta proptita pe gat, ca nu e asa.

Esenta peliculei sta in cele sase cuvinte care formeaza titlul: „Eu cand vreau sa fluier, fluier” prezinta intr-un mod tulburator si in acelasi timp pur anti-hollywood povestea lui Silviu (George Pistereanu), un pustan maturizat inainte de vreme, calit in valurile involburate ale vietii.
Avand un statut familial precar: parinti despartiti, tatal in spital, mama plecat la munca in strainatate, Sliviu s-a vazut nevoit de mic sa se descurce cum il taie capul. Ulterior s-a dovedit ca nu l-a taiat prea bine, incipitul filmului infatisandu-l in ultimele zile dintr-o pedeapsa de patru ani intr-un penitenciar situat undeva pe malul Dunarii.
Avansat in „ierarhia de dormitor” devenind astfel „Jupan”, experienta sa dupa gratii parea sa isi gaseasca finalul intr-un mod linistit, lucru deloc de trecut cu vederea pentru un astfel de peisaj.
Dar cum viata face te face si te fute, cu doar doua saptamani inainte de eliberare, Silviu este vizitat de fratele sau mai mic care printre cuvinte ii spune, timid ca mama lor a revenit de peste hotare. Cum treaba i-a mirosit ciudat, Silviu reuseste sa faca unele conexiuni si sa infrunte evidentul: persoana care l-a abandonat de mic vrea sa ii ia fratiorul in Italia iar acest lucru nu ii starneste nicio traire de fericire.
Nedorind sa isi vada fratele distrus, ajungandu-i experienta proprie, Sliviu va face tot ce ii sta in putere sa isi tina „piciul” langa el.
Si cum adesea se intampla, atunci cand in ecuatie intervine si o fata de o frumusete si naturalete fermecatoare – in persoana Anei (Ada Condeescu) – o studenta venita la penitenciar in practica, lucrurile tind sa evolueze in situatii guvernate de tensiune, frustrare si violenta.

Strangand il el impulsuri si trairi care mai de care mai brutale si antisociale, Silviu nu face altceva decat sa explodeze, refuland intr-un moment in care urma sa paraseasca celula penitenciarului cu trupul, cu sufletul fiind ceva mai complicat. Sunt cateva lucruri in viata pentru care nu trebuie sa accepti niciun fel de compromis – pare sa ne spuna regizorul Serban si atunci cand esti incoltit de forte coercitive care iti ameninta acele cateva lucruri…pur si simplu „fluieri” indiferent de numarul „shhhh!!-urilor” care iti sunt adresate.

Punctele forte abordate si intretinute de regizor sunt reprezentate de puscariasii veridici utilizati pentru majoritatea rolurilor, locatia si decorul in care actiunea se dezvolta si scenariul caracterizat prin replici spartane si tot odata bine inchegate.

„Eu cand vreau sa fluier, fluier” a avut premierea in Romania pe data de 26.03.2010, are o durata de 94 minute, este produs de Strada Film si a reusit sa isi adjudece in cadrul Festivalului de Film de la Berlin 2010 Trofeul Alfred Bauer si Ursul de Argint – Marele premiu al juriului.

Mana lunga a mogulilor

Sursa: ciutacu.ro

S-a spart Cutia Pandorei la GSP

Subsemnatul a gandit si scris, documentat in prealabil, primele doua articole din deja „fulminanta” cariera de deontolog cu mogul in carca. Stirile sunt postate pe site-ul GSP si anume:

Articol 1 – Finala Cupei Romaniei

Articol 2 – Andy Murray la Roland Garros

Binepa!

Film Review: Poker

Criticat inca din primele zile de „rulare” in cinema – cum ca ar fi un film-cliseu si ca e „teapa” – pelicula in regia matusalemicului Sergiu Nicolaescu vine totusi cu un plus pentru istoria cinematografica postdecembrista.
Astfel, filmul urmeaza o linie tematica interesanta, prezentand patru „carti de joc” – patru prieteni legati din copilarie de jocul de poker, care ilustreaza tipologii de viata reprezentative societatii romanesti in tranzitie: politicianul corupt, mafiotul mereu cu ochii pe potul cel mare si medicul fara simtul deontologiei.

” Tragi toata viata cu un popa la Royala si iti intra unul la inmormantare „

Marcel (Ion Ritiu), Claudiu (Valentin Teodosiu), Horia (Vladimir Gaitan) si Titel (Horatiu Malaele) sunt infatisati ca patru prieteni mergand impreuna din copilarie pana spre finalul vietii, patru destine ghidate si alimentate mereu de aceleasi placeri: poker-ul, femeile si parvenitismul.
Desi in anii perioadei fragede cei patru priveau poker-ul doar ca pe un mod de relaxare si tachinare, o data cu trecerea timpului jocul de noroc a devenit felul lor de a privi lucrurile si de a trata viata. Au inteles ca prin bluf, fortare si noroc pot scoate de la destin ce n-au visat in tinerete. Momentul de risc maxim s-a dovedit a fi decembrie ’89 – punctul simbolic al schimbarii la fata a societatii romanesti, punct in care cei „smecheri” au stiut sa traga pe „turta lor”.
<

” -Daca-i baiat, sa-i ziceti Titel!
-Si daca-i fata…?
-La produs! „

Filmul se vrea un „reality check”, o palma peste fata celor ce nu vor sa vada realitatea de sub fantomatica fasie de casmir, astfel Nicolaescu pune in scena un „cocteil” de imagini izbitor de realiste, o coloana sonora impecabila si replici care iti aduc aminte, in cazul in care ai amezie, de spiritul ludic si umorul romanului.
Personal cred ca Malaele a reusit un rol fantastic, cel al mafiotului mereu pus pe sotii, cu replici ametitor de taioase si de la care nu stii cand sa te astepti la punctul negru al tevii de pistol indreptat spre tine.
Insa, rolurile au iesit asa cum au iesit doar prin intretaierea si mixtura dintre ele, astfel ca luat in modul fiecare personaj ar pali.

” Toate femeile folosesc diminutive, ca sa para lucrurile mai ieftine. „

O alta performata ce isi merita toate laudele este interpretarea Alexandrei Ionescu (Jojo), in rolul Monicai – o moldoveanca inzestrata cu un accent fermecator, un trup de cadana si o constiinta…ma rog, fara prea multa constiinta si moralitate – care insa dovedeste ca asta e tot ceea ce iti trebuie ca sa razbati acum. Nu ai cum sa contrazici asa o faptura.
Prezentand tipul femeii fara scrupule si rusine, care are doar una, cel mult doua litere de lege: $ sau €, dupa situatie, Monica joaca propria ei partida de poker, cu mintile barbatilor in careu de asi si cu miza intotdeauna favorabila ei.

„Poker” a avut premiera in Romania pe data de 09.04.2010.

Dezavuez

S-a verificat mitul cu blonde

Conform jmenarei cu dungile de pe asfalt pe post de parcari – aka. Udrea, Romania are de castigat din lipsa soselelor deoarece astfel au ramas mai multe „oaze de natura nealterate”.

Asta-i tara, asta e clica politica, asta e poporul. Binepa!

Reactia cetateanului

cu privire la

si la

si de asemenea pentru

este:

Banc!

Un om moare si ajunge la Sf.Petru. Pe pereti vede numai ceasuri si il intreaba ce e cu ele.
– Sunt ceasurile minciunii si fiecare om are cate unul. Cand omul spune o minicuna, limba ceasului avanseaza cu o ora.
Omul intreaba:
– Si ceasul acela care nu se misca?
– E de la Maica Tereza.
– Dar ceasul lui Basescu unde e?
– E in camera lui Iisus. Il tine pe post de ventilator.